E una dintre cele mai faimoase fotografii ale tuturor timpurilor si nu e de mirare de ce. Fata era o adolescenta afgana refugiata care a ajuns pe coperta revistei „National Geographic” in 1985. 17 ani mai tarziu, fotograful Steve McCurry, s-a decis sa o caute iar.
Dupa o multime de sugestii, piste false trecerea unei granite in plin conflict, McCurry a regasit-o. Numele ei era Sharbat Gula, iar McCurry voia sa-i spuna ceva. Sa-i arata ceva, de fapt: binecunoscuta fotografie cu ea. Aceasta devenise chipul asociat cu razboiul afgan-soviet si o imagine a razboaielor in general. Si Gula nu stia nimic, pana cand McCurry s-a decis sa o regaseasca.
Cum s-a simtit ca fata ei era cunoscuta milioanelor de oameni din toata lumea? Aceasta nu intelegea cum o simpla fotografiei a fetei ei putea sa fie atat de importanta. Pentru ea, fotografia fusese doar un scurt moment in viata. Un moment furios. In 1984, Gula fugea de invazia sovieta asupra Afganistanului, speram, ca multi altii, sa gaseasca pace, liniste si siguranta in Pakistan. In loc, dupa ce si-a pierdut ambii parinti si a calatorit prin multi cu fratii si bunica lor, a gasit o tabara de refugiati inghesuita.
Dupa ce a indurat toate aceste lucru, fetei i s-a facut o poza, pentru prima data in viata, in tabara de refugiata. McCurry nici macar nu i-a invatat numele, numind fotografia, foarte imaginativ, „Fata afgana”, dupa cum probabil ati ghicit. In timp ce fotografia ajuta la vanzarea a cat mai multor exemplare din „National Geographic”, Gula traia in saracie si boala. De asemenea, mai trebuie sa traiasca in munti pentru o buna perioada de timp a anului din cauza poluarii din oras, unde sotul ei castigas un dolar pe zi, aceasta suferind de astm.
Deci, nu o putem judeca pentru faptul ca nu a fost incredibil de incantata de faptul ca o fotografie care nu i-a imbunatatit existenta cu nimic. A fost de acord, insa, sa mai realizeze o fotografie pentru McCurry, insa – pentru a doua oara in viata ei. A trebuit sa-si coboare valul, care, dupa cum stiti, este un gest interzis in cultura ei, dar a facut-o oricum, in speranta ca ii va inspira pe altii sa-i ajute pe oamenii din Afganistan.