Datorita efortului relativ de mic depus zilnic pentru a ramane vii – in mare, sa ne amintim sa respiram si sa mancam … daca mancarea e aproape de canapea – e usor de uitat cat de incredibil de complexe sunt corpurile noastre. Acestea lucreaza suplimentar pentru a reusi sa scoata la capat lucrurile care au loc in „spatele scenei”, de care noi nici nu aveam habar.

De exemplu, receptorii de gust si miros nu exista doar in zonele ce tin de fata. De cam un deceniu, oamenii de stiinta au descoperit cu surprindere ca aceste celule specializate sunt, de fapt, gasite in tesute si organe din tot corpul, precum rinichi, inima, splina si chiar in celulele rosii. Initial, s-a crezut ca e doar un caz de confuzie a corpului, dar acum au o teorie mai interesanta: intregul corp miroase si gusta constant lumea din jurul tau. Aceasta ultima propozitie suna fie a nebunie pura, fie a inceput de film horror cu mult sange, dar s-ar putea sa fie adevarat.

Sa luam rinichii, de exemplu: receptorii de miros sunt gasiti intr-o grupare stransa de celule denumita macula densa. Aceasta regiune reguleaza ratele filtrarii sangelui si, deci, a productiei de urina, dar prezenta acestor receptori sugereaza ca urina este, la propriu, mirosita/gustata de catre receptori, fiind o forma de analiza chimica. Asa e: rinichii sunt mega ciudati.

Pana si sangele poate mirosi chestii. Intr-un experiment, oamenii de stiinta au pus celule de sange pe o camera a unei camere si un amestec aromatic care reactiona cu receptorii de miros, privind cu fascinatie (sau poate cu o mare groaza) cum sangele se muta catre miros. Din ce in ce mai Cronenbergian, nu-i asa? Dar, stati asa, lucrurile devin si mai ciudate. Stiti ce mai poate mirosi? Sperma.

Si nu in sensul de „camera unui adolscent”. Se sugereaza ca sperma foloseste receptorii de miros pentru a vana ovulele femeii precum niste ogari.

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *