Lumea este un loc imens si plin de ot felul de culturi care la randul lor au anumire regul, legi, obiceiuri si traditii, printre care se numara si anumite comportamente specifice si o eticheta locala sau regionala. De exemplu, in ceea ce priveste scosul limbii la cineva, in India sau in Italia poate insemna un gest negativ care poate duce chiar la sanctionare de catre organele legii. In Noua Caledonie totusi, acelasi gest indica un gand bun legat de intelepciue si ebergie, care este urat celor apropiati.
Oricum, in Tibet, a scoate limba la cineva este vazut drept un comportament respectuos atunci cand saluti si urezi de bine cuiva, mai ales. Se spune ca acest obicei ar veni din credinta ca un rege rau avea o limba neagra si demonstreaza buna credinta de a dovedi cacei care scot limba nu sunt ca el. Asta explica de ce in Insulele Caroline, a scoate limba la cineva se crede a fi o metoda de a alunga demonii. Cu toate ca, sa fim sinceri, daca persoana care scoate limba nu s-a spalat pe dinti, atunci mai mult ca probabil ar putea alunga oricum pe altcineva de langa ea.
Florile sunt de cele mai multe ori vazute drept un cadou de mare bunavointa. Acestea sunt oferite in cadrul primelor intalniri, la absolvire, la nunti, inormantari, drept cadouri de insanatosire cat mai grabnica si chiar ca scuze. Chiar din acest motiv de fapt, uneori, a oferi flori poate fi vazut drept un comportament nepoliticos daca cineva nu este suficient de grijuliu.
Crizanteme, crini, magnolii, gladiole si alte flori albe sunt simbolul jalei si al tristetii si sunt folosite de cele mai multe ori in cadrul inmormantarilor din mai multe tari. Garoafele rosii sunt niste decoratiuni foarte des intalnite in cadrul cimitirelor din Germania si Franta. A oferi cuiva un buchet de flori albe in China sau o garoafa in Franta, poate fi interpretat drept „Mori!” de catre cel caruia ii sunt destinate.