Alca mare
O pasare mare si nezburatoare care se intalnea din Atlanticul de Nord pana in nordul Spaniei. Avea o inaltime de 75 – 85 de centimetri si cantarea in jur de cinci kilograme. Alca mare nu putea sa zboare, insa era o inotatoare foarte buna, lucru care o ajuta sa vaneze in apa. Oamenii au vanat alca mare timp de mai mult de 100.000 de ani, folosind-o pe post de momeala pentru pesti si ca sursa de hrana, lucru care a dus la reducerea efectivelor de pasari. Cererea mare de pene din Europa aproape a dus la disparitia populatiilor europene la mijlocul secolului al XVI-lea. Ultima colonie a trait pe insula Eldey, la sud – vest de Islanda, in 1835 – au fost ucise pentru piele. Ultima astfel de pasare a fost ucisa in insulele britanice in St Kilda, Scotia in 1844; trei barbati au prins-o si au tinut-o vie timp de trei zile. O furtuna puternica a inceput si, crezand ca alca este o vrajitoare care a provocat furtuna, au ucis-o.
Tigrul tasmanian
Nativ al Australiei, Noii Guinee si Tasmaniei in vremurile preistorice, tigrul tasmanian era un marsupial carnivor care a disparut din Australia acum 2000 de ani insa a supravietuit pe insula Tasmania pana in anii 1930. Neinrudit, de fapt, cu tigrul, animalul avea aspectul unui caine de talie mijlocie sau mare, cantarind in jur de 30 de kilograme si avand o lungime de aproape doi metri, insa dungile negre de pe spate ii ofereau un aspect ca de tigru. Se crede ca a fost vanat pana la disparitie – acest lucru a fost incurajat de recompense – insa si alti factori ar fi putut sa contribuie foarte mult, care, insa, tot de oameni tin: introducerea cainilor si a diferitelor boli. Ultimul tigru tasmanian salbatic a fost ucis intre anii 1910 si 1920, ultimul exemplar captiv murind la gradina zoologica Hobart din Tasmania in 1936.