Loialitatea fata de o marca are sens. Daca ai fost multumit de ultima masina Toyota cumparata, este o idee rezonabila sa cumperi o alta masina de la aceeasi oameni care au facut-o. Chiar si acei fani obsedati de Apple au ajuns asa deoarece, undeva, candva, au cumparat un produs Apple si au fost satisfacuti de el. Dar apare un punct in care simpla vizualizare a unei marci iti poate juca feste, anuland placerea pe care o obtii din consumarea unui produs.
In anii 1970, Pepsi a creat o intreaga campanie in jurul testelor de gust, denumita „Pepsi Challenge” („Provocarea Pespi”). Acestia au pus oameni sa deguste sucul produs de ei si sucul produs de Coca Cola, fara insa ca acestia sa stie cine a produs mostrele. Majoritatea americanilor au ales Pepsi, in ciuda faptului ca pana in ziua de azi, Coca Cola continua sa vanda mai mult decat Pepsi si majoritatea oamenilor declarand ca le place Pepsi mai mult.
Ca lucrurile sa fie mai ciudate, intr-un test in care oamenii au putut sa vada etichetele, rezultatele au fost complet inversate: oamenilor le-au placut Coca Cola cand au vazut logo-ul familiar si doza rosie; acest lucru a devenit cunoscut drept paradoxul Pepsi. In alte teste similare, oamenii au ales sticle de vin de 90 de dolari ca fiind mai bune decat sticlele de 10 dolari, in ciuda faptului ca singura diferenta era eticheta. In China exista o bere foarte scumpa (44 de dolari), care in SUA este considerata una dintre cele mai proaste beri (un fel de „Noroc” pentru noi). Chinezii au pus o eticheta aurie pe sticla si au ridicat pretul, iar locuitorii o cumpara pentru ca eticheta le anuleaza simtul perceput al gustului.
Ideea este ca iti folosesti, in acest caz, doua zone din creier, una care recunoaste senzatiile (ca gustul) si una care face legaturile si categorizarea (precum sa-ti amintesti care marca face produse de calitate). A doua o poate anula pe cealalta daca creezi o asociere pozitiva cu o anumita marca sau firma.
Eu aleg Pepsi oricum, chiar si cu eticheta 😛