Donarea de organe este o practica binecunoscuta, prin care i se ofera o sansa la o noua viata cuiva. Organul sau tesutul se preiau de la o persoana decedata, aflata in moarte cerebrala sau vie si sanatoasa si se transfera catre o persoana bolnava, care s-ar insanatosi daca ar primi organul sau tesutul respectiv.

Cazurile in care persoana este vie se refera la transplantul de rinichi, de exemplu, persoana sanatoasa care a donat putand trai cu un singur rinichi si ajutand pe cineva sa scape de dializa sau moarte.

In ciuda faptului ca e destul de sigur ca nevoia noastra de organe scade drastic la zero in momentul in care murim, multi oameni din lume inca refuza sa se inregistreze ca donatori de organe, in ciuda faptului ca acest gest va duce la salvarea unei vieti. De aceea, exista o diferenta foarte mare intre numarul de persoane care au nevoie de organe si cele inregistrate pentru a dona.

De exemplu, in anul 2013, in Statele Unite erau 118.617 de oameni care aveau nevoie de un transplant de organe pentru a le fi salvata viata. Din aceasta cifra, 96.654 aveau nevoie de un rinichi. Peste 100.000 de americani sunt anual pe listele de asteptare pentru un organ, numar care creste anual, fiindca pe an, nu au loc decat 30.000 de transplanturi. Asta inseamna ca in fiecare an in Statele Unite doar, mor 6.000 de oameni – in medie, 19 pe zi.

Lucrurile stau mai rau in Japonia, unde rata persoanelor care doneaza este cu mult mai mica decat cea din tarile vestice. Acest lucru se intampla din motive culturale, neincredera in medicina vestica, precum si din cauza unui transplant de organe din anul 1968, care s-a dovedit a fi controversat, ducand la interzicerea donarii de organe din cadavre pentru urmatorii 30 de ani.

Numarul donatorilor de organe din Romania nu este foarte mare, iar cifra lor a mai scazut din cauza „efectului Arsinel”.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *