Solitudinea nu se defineste prin singuratate, care este acel sentiment cand ne dorim companie langa noi si nu avem parte de asa ceva. Solitudinea este aleasa. Este felul in care ne recuperam  conexiunea cu spiritul nostru pe care l-am pierdut in tumultul vietii de zi cu zi. Solitudinea ne da o cale de a respira, de a ne integra in absolut, de a lua o gura de aer dupa to hasoul iscat in cotidian  si de la obligatiile care pot cateodata sa ne inunde sufletele.

Aceasta stare exista atunci cand ne petrecem timp cu spiritele noastre interioare intr-un loc linistit si pasnic. Acesta poate sa constea intr-un loc de meditatie, o plimbare prin padure, o vacanta la care speram, o decizie brusca de a conduce masina fara o destinatie specifica sau a sta undeva lana un curs de apa sau pe un munte.

In fiecare dintre aceste zile, putem sa devenim mult mai conectati  cu lumea naturala din jurul nostru, care este mereu prezenta. Putem observa cum cad frunzele suflate de vant intr-o zi de toamna sau putem privi valurile cum se sparg de tarmurile marii sau oceanului, ori chiar vizita un muzeu intr-un oras ales la intamplare.  Solitudinea ne ofera o sansa  de a cunoaste linistea, care poate fi o terapie impotriva grijilor si stesului. Pentru ceva timp, noi suntem responsabili pentru alti oameni si obligatii-doar pentru noi.

Anumite locatii ofera acea pace si liniste in cele mai diferite metode. Poti vedea si tu ceea ce ti se potriveste pentru ca spiritele noastre  si mintile noastre interioare sunt deja aliniate la aceste lumi de solitudine. In Europa, exista sute de ruine de manastiri. Fie din cauza invadatorilor sau din ordinul regelui, aceste manastiri din trecut au fost ruinate si distruse in mod constant. Ceea ce a mai ramas totusi sunt unele pietre de temelie sau ziduri a ceea ce a fost maret odata.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *